Eu nu sunt perfectă

Și poate știi și tu, că viața cu un copil până în doi ani e transpirație, e cursă, e maraton, sudori peste sudori. Că uneori nici nu ai timp să respiri. Adică uiți să bei apă, mănânci pe apucate,tragi un pieptăn în păr din când în când, o bluză necălcată, de câte ori n-ai adormit așa, căzând deodată lâng-al tău pui.

Eu știu că nu sunt perfectă.

Dar poate dacă mă uit la copilul meu, dacă îl văd cum crește sănătos, cum zâmbește, cum mă iubește, cum se transformă din prunc în băiețel, poate că asta... e undeva în apropierea perfecțiunii.

Nu, nu sunt perfectă.

Sunt o mamă care mai trântește, care mai țipă, care își mai dorește să fie singură, căreia îi este dor de ea dinainte, care ar vrea uneori să fugă undeva-n lume fără bagaj. 

Și sunt aceeași mamă care imediat după s-ar întoarce spășită, râzând de ea însăși, unde-mi stătea capul, dar ce credeam eu că fac, dar tare-mi mai place să visez.

Văd adesea în jur părinți și simt că nu mă regăsesc în ei. Hai măi, că nu-i așa greu. Hai măi, că e frumos cu un copil, cu doi, cu trei. Hai măi, că înainte nu era așa de la superlativ totul. 

Le-aș face semn să tacă. Dacă lor nu le-a fost așa, nu înseamnă că mie mi-e la fel. Sau dacă ei au uitat, nu înseamnă că eu sunt vinovată că le-o amintesc.

Și da, e frumos, e de nepovestit până să se întâmple. Adică până nu îți ai copilul în brațe, pe umeri, lângă tine, cu tot ce are el mai bun, mai nou pentru tine, mai greu pentru el, nu, n-ai cum să înțelegi. Nu înțelegi cum funcționează un copil până nu îl ai. Dar, ce, e mașinărie? Nu, nu e.

Sau poate că e un fel mai frumos de roboțel cu suflet. Pe care-l programezi să spună mama, tata, caca, pipi. Apoi îl înveți să mănânce, să meargă, să deseneze, să modeleze plastilina, să fie om mare.

Eu nu-s perfectă, dar copilul meu îmi arată că pot fi. Prin el.

Prin iubirea pe care i-o dau. Uneori mai fisurată, alteori târzie, uneori mai revoltătoare, alteori de-a gata, acolo, să-l aștepte, să-l întâmpine, să-l păzească, să-l acapareze cu totul. Așa-i iubirea de părinte. Perfectă.

O îmbrățișare, o jucărie, un trezit în noapte, un dat pe tobogan în parc, un bălăcit în apă, un scuturat de lacrimi și luat de la capăt. Lucruri ca acestea ne fac să fim perfecte pentru ei.

Să nu ne zică nouă că suntem imperfecte. Știm asta. Și ar trebui să ne mândrim cu ea. Cu imperfecțiunea de mamă. Doar așa am născut fericirea.

Prin imperfecțiune.

Text: Karina Simion, Micul Marc

Definiţia copilului...

Un copil este o fiinţă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înşine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple şi despre cum să învăţăm să avem curaj. 

Da, asta e! 

Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect şi temerii de a nu pierde ceva atât de iubit. 

A pierde? Cum? Nu e al nostru? 

A fost doar un împrumut. Cel mai preţios şi mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noştri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înşişi, după aceea aparţin vieţii, destinului şi familiilor lor.

Dumnezeu să binecuvânteze pentru totdeauna copiii noştri, pentru că pe noi deja ne-a binecuvântat cu ei.

Refuz

REFUZ!

Refuz sa imi cresc copilul ca acum 30ani!
Refuz sa ii dau copilului meu mancare solida inainte de 6luni, stiind ca burtica lui nu este pregatita pentru nimic altceva in afara de lapte (indiferent ca alaptez sau il hranesc cu lapte praf)!
Refuz sa ii dau ceai copilului meu, stiind ca ceaiul impiedica absorbtia fierului! Pentru colici exista siropuri, diverse tehnici de masaj si diverse sisteme de purtare care ajuta bebele, nu il imbolnavesc!
Refuz sa pun ceai de musetel sau lapte sau alte nebuneli pe ochii copilului meu, atunci cand are probleme! Serul si compresele sterile sunt sigure, nu "prisnitele" folosite acum 30de ani!
Refuz sa ii dau sare copilului meu, cel putin pana la 1an, daca nu chiar pana la 2ani, stiind ca sarea ii suprasolicita rinichii si stiind ca toate legumele si fructele contin sare in mod natural! Si da, mancarea are gust minunat fara sare!
Refuz sa ii dau sucuri copilului meu, stiind  ca aruncand pulpa de fapt il privez de fibrele atat de utile!
Refuz sa ii dau zahar copilului meu, stiind ca oferirea de zahar duce la diabet in anii maturitatii.
Refuz sa ii dau cereale instant, care sunt ultra-procesate, stiind ca ii pot oferi cereale integrale si pseudocereale!
Refuz sa ii dau copilului meu calciu sau fier fara a face analize in prealabil, doar pentru ca un medic mi-a prescris pentru ca "asa se da"!
Refuz sa ii dau produse din comert, cel putin in primul an: Branza si iaurtul le pot face in casa. Mezelurile nu au ce cauta in alimentatia unui bebe (niciodata!)
Refuz sa ii dau pufuleti copilului meu! Vreau sa il invat sa mestece? Atunci ii ofer fructe si legume in  bucati potrivite varstei lui. Vreau sa il tin ocupat? Atunci ii ofer jucarii!
Refuz sa il pun pe copilul meu in premergator, refuzand astfel sa imi bat joc de coloana lui!
Refuz sa il ascult pe un medic prost informat in ceea ce priveste hranirea bebelusului, desi poate exceleaza la capitolul diagnostic si tratament!

Daca toate aceste lucruri ma fac sa fiu "fitoasa", " desteapta", "experta" sau mai stiu eu ce, atunci da, prefer sa fiu asa!

Sanatate tuturor!

Mama e înger cu aripi de lumină

Mama e izvor de iubire infinită,

Izvor de iubire necondiţionată.

Mama e ființa cea mai minunată.

Mama e stâncă puternică, neclintită.

Mama e aprigă și curajoasă războinică,

Ce-și apără cu iubire copilul său,

De tot ce pe lume e urât și rău.

Mama e înger cu aripi de lumină,

Mama e binecuvântată și sfântă icoană,

Ce o putăm în sufletele noastre mereu.

La bine, dar mai ales la greu.

Mama e îngerul nostru păzitor,

Mama e a-l sufletului dor,

Mama e refugiul nostru cald și primitor.

Mama e izvor de viață dătător.

Mama e floare înmiresmată

Cu petale de bunătate și iubire,

De blândețe, răbdare și dăruire.

Mama e rugăciune fierbinte și curată.

Mama e candelă ce arde cu flacăra iubirii, mereu,

Mama e în furtunile vieții noastre, curcubeu.

Mama e cântec de leagăn duios,

Mama e darul nostru cel mai frumos,

Mama e întregul nostru Univers.

Mama e ploaie caldă ce ne picură în suflet,

Mama e Raiul nostru pe pământ.

Mama e spitalul unde găsim vindecare,

Mama ne este sprijin, bucurie, alinare,

Mama ne e zâmbet, caldă îmbrățișare.

Mama e apa vie ce adapă a nostră sete,

Mama e pâinea caldă, ce foamea ne potolește,

Mama e banca ce ne odihnește,

Mama e foc ce ne-ncălzește.

Mama e cufăr cu amintiri frumoase

Mama e carte cu înțelepte slove.

Mama e a Domnului – minune,

Mama e înger cu aripi de iubire.

Să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu

Și azi, și mâine, și mereu

Pentru îngerul nostru păzitor,

Pentru îngerul nostru iubitor.

de Cristina Toma