Anul 2016 este anul in care ne-am hotarat sa devenim parinti.
As fi putut sa-mi tin socotelile pe o agenda, dar am preferat sa mi le notez aici, in speranta ca pot ajuta cu ceva pe viitoarele mamici.
Astfel ca mi-am vazut de activitatile normale, cu "incercarile" de rigoare :D. Pana intr-o zi de iunie, cand eram in plina activitate de curatenie prin casa, si apare o usoara durere in partea de jos a abdomenului. Ma gandeam ca incepe perioada, si am mai pierdut o luna. Pana seara am asteptam un semn colorat....nimic. A doua zi, tot nimic, asa ca am zis sa-mi incerc norocul. Mi-am cumparat un test de sarcina.....si a doua zi de dimineata.....ce sa vezi.....hop, rapid.....2 LINIUTE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu pot sa cred! Aoleu, se intampla! Sunt pe cale sa devin mamica !!!!!!!
Bineinteles ca toata ziua nu-mi incapeam in piele de bucurie, de fericire, de entuziasm, de ...... o mie si o mie de ganduri! Deja pluteam departeeeee! Intr-un final, cand am reusit sa ma apropii de Pamant, ma gandeam cum sa-i dau vestea si viitorului tatic :D. Il priveam si ma gandeam ce mult se va bucura de veste, asa ca vroiam sa-i fac o surpriza.
A doua zi, sambata 18.06.2016, i-am scris un biletel din partea piticutului, i-am atasat prima dovada a existentei mititelului intr-un pliculet frumos colorat, si "pazit" de doi motunachi (din primul cadou pe care i l-am facut) l-am pozitionat intr-un loc strategic. De cum a ajuns acasa, parca nu a durat nici 2 minute, si privirea i s-a indreptat catre motunachi, stia ca nu aveau ce sa caute acolo. Cand, in spate zareste plicul. Cred ca avut emotii cu carul pana a deschis plicul si.........cand a dat de biletel, cred ca l-a citit cu viteza luminii de o suta de ori....caci nu-si mai dezlipea privirea. A fost un moment UNIC pentru noi, o bucurie fara margini ca Dumnezeu ne-a daruit o astfel de minune. O minune pe care o vom purta in suflet si langa noi, pentru tot restul vietii.
A urmat vizita la ginecolog cu prima ecografie, si astfel pe 30 iunie i-am vazut inimioara si am aflat ca are doar 5-6 saptamani.
As fi putut sa-mi tin socotelile pe o agenda, dar am preferat sa mi le notez aici, in speranta ca pot ajuta cu ceva pe viitoarele mamici.
Primul pas a fost vizita la medicul de familie, pentru a pune la punct "inceputul".
1. Am primit o lista de analize, din care cel mai important era progesteronul. Analizele nu au fost facute in momentul cel mai bun, astfel ca rezultatul a fost neconcludent.
2. Urmatorul pas a fost vizita la ginecolog.
La control, s-ar fi vazut infectie pe col, asa ca mi-a dat un tratament si un set de analize.
3. Deja buzunarul incepea sa puna intrebari, asa ca am hotarat sa verific ce-s cu atatea analize, cand trebuie facute, pentru ce, etc. Costurile deja incepeau sa creasca binisor. Cu tratamentul, nu eram asa incantata sa-l iau, asa ca am hotarat sa consult un al doilea medic.
Rezultatul: imi recomanda acidul folic, si un set de analize, ce-i drept un pic mai cuprinzator.
Rezultatul: imi recomanda acidul folic, si un set de analize, ce-i drept un pic mai cuprinzator.
Momentan m-am oprit din cheltuieli, iau tratamentul, si ma interesez cat m-ar costa setul de analize. Ei bine, cam usturator, poate ajunge la 700-800 lei.
Ajunsesem la concluzia ca toti te trateaza de parca ai incercat si nu poti, asa ca hai sa "umflam" investigatiile, cand de fapt vroiam doar sa stiu ca totul e in regula cu corpul meu pentru pasul urmator.
Ajunsesem la concluzia ca toti te trateaza de parca ai incercat si nu poti, asa ca hai sa "umflam" investigatiile, cand de fapt vroiam doar sa stiu ca totul e in regula cu corpul meu pentru pasul urmator.
Am luat hotararea sa ma opresc din atatea investigatii si pur si simplu sa-l las pe Dumnezeu sa hotarasca momentul.
Astfel ca mi-am vazut de activitatile normale, cu "incercarile" de rigoare :D. Pana intr-o zi de iunie, cand eram in plina activitate de curatenie prin casa, si apare o usoara durere in partea de jos a abdomenului. Ma gandeam ca incepe perioada, si am mai pierdut o luna. Pana seara am asteptam un semn colorat....nimic. A doua zi, tot nimic, asa ca am zis sa-mi incerc norocul. Mi-am cumparat un test de sarcina.....si a doua zi de dimineata.....ce sa vezi.....hop, rapid.....2 LINIUTE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu pot sa cred! Aoleu, se intampla! Sunt pe cale sa devin mamica !!!!!!!
Bineinteles ca toata ziua nu-mi incapeam in piele de bucurie, de fericire, de entuziasm, de ...... o mie si o mie de ganduri! Deja pluteam departeeeee! Intr-un final, cand am reusit sa ma apropii de Pamant, ma gandeam cum sa-i dau vestea si viitorului tatic :D. Il priveam si ma gandeam ce mult se va bucura de veste, asa ca vroiam sa-i fac o surpriza.
A doua zi, sambata 18.06.2016, i-am scris un biletel din partea piticutului, i-am atasat prima dovada a existentei mititelului intr-un pliculet frumos colorat, si "pazit" de doi motunachi (din primul cadou pe care i l-am facut) l-am pozitionat intr-un loc strategic. De cum a ajuns acasa, parca nu a durat nici 2 minute, si privirea i s-a indreptat catre motunachi, stia ca nu aveau ce sa caute acolo. Cand, in spate zareste plicul. Cred ca avut emotii cu carul pana a deschis plicul si.........cand a dat de biletel, cred ca l-a citit cu viteza luminii de o suta de ori....caci nu-si mai dezlipea privirea. A fost un moment UNIC pentru noi, o bucurie fara margini ca Dumnezeu ne-a daruit o astfel de minune. O minune pe care o vom purta in suflet si langa noi, pentru tot restul vietii.
A urmat vizita la ginecolog cu prima ecografie, si astfel pe 30 iunie i-am vazut inimioara si am aflat ca are doar 5-6 saptamani.
